Actiune directa
Instrument juridic pus la dispozitia creditorului, in anumite cazuri, printr-o dispozitie expresa a leii de a-si valorifica dreptul sau de creanta pe calea justitiei, in sensul de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau desi el (creditorul) nu a avut calitatea de parte in contractul convenit de catre debitorul sau cu propriul lui debitor.
Constituie o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Ea confera creditorului o situatie juridica privilegiata, comparabila cu aceea pe care o are tertul beneficiar in cazul stipulatiei pentru altul.
Vezi si Actiune oblica.